"Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele."
"Războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranţa înseamnă putere."
"Cel mai rapid mod de sfârşi un război este de a-l pierde."

George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, Motihari, statul Bihar, India Britanică — d. 21 ianuarie 1950, Londra, Regatul Unit) a fost un romancier, eseist, nuvelist, critic literar și jurnalist britanic, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară.
George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care atacă totalitarismul: Ferma Animalelor (1945) și O mie nouă sute optzeci și patru (1949).

1.1984

O mie nouă sute optzeci și patru, ultima carte scrisă de Orwell, a fost influențată de sănătatea sa în declin și de deziluziile politice față de guvernul laburist care a venit la putere, ales cu o largă majoritate în alegerile generale din 1945, dar care era departe de propriile sale idei și viziuni despre socialism.
Romanul O mie noua sute optzeci si patru a inspirat o celebra ecranizare, in anul 1984, avindu-i in distributie pe John Hurt, Richard Burton si Suzanna Hamilton.
Winston Smith este un personaj oarecare: el uraste, iubeste si munceste ca orice alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca traieste intr-o lume infernala, in care a uri, a iubi sau a munci sint venite dintr-un efort supraomenesc al fiecarei clipe. Romanul O mie noua sute optzeci si patru descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomica, sediul unui regim totalitar in care orice logica pare sa fi fost abolita. Executiile fara rost, disparitiile peste noapte au devenit un lucru firesc.
Trecutul este rescris mereu spre a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba”, o limba robotizata, care completeaza imaginea de lume ordonata „stiintific” dupa vointa Fratelui cel Mare, care spune ca „razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere”.

2.Ferma animalelor

George Orwell a reușit, prin umor și bun gust, să transpună prin intermediul animalelor, o lume a hoției, a nedreptății și a divizării pe funcții. Mai pe scurt, ceea ce a însemnat totalitarismul.
Sunt multe cărți pe acest subiect, însă aceasta mi se pare la îndemâna oricui, fiindcă, fiind alese ca personaje principale animalele, totul e trecut printr-un filtru mai mediocru, care nu e atât de complex.
Când animalele de la fermă își alungă stăpînul bețiv, toate sînt cuprinse de un zel colectiv. Fiecare muncește peste program, productivitatea crește și, pentru moment, toate gurile sunt sătule. Regulile de aur ale colectivității vor fi înscrise cu litere uriașe pe un hambar: toate animalele sunt egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi în pat, nu-și va ucide semenii. Dar nu va trece mult pînă cînd porcii vor prelua conducerea fermei și se vor bucura de toate privilegiile puterii. Punctul culminant al utopiei Ferma Animalelor poate fi înțeles fie și numai din ultima regulă care mai rămâne înscrisă pe hambar: „Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele”.

3.Despre adevăr

Ferma animalelor și O mie nouă sute optzeci și patru au fost cele două mari romane satiră care l-au consacrat pe Orwell, iar câteva pasaje din acestea se regăsesc în Despre Adevăr pentru a arăta cum scriitorul englez atacă regimul totalitarist. Ca să înțelegi ceea ce citești, trebuie să cunoști cât de cât istoria, căci se vorbește despre Războiul Civil din Spania care a durat din 1936 până în 1939 (Orwell a luptat ca voluntar de partea comuniștilor), dar și despre perioada celui de-al doilea război mondial.
Într-un articol din „Notes on Nationalism” Polemic, octombrie 1945, Orwell scrie că „mare parte din scrierile propagandiste din vremea noastră nu sunt decât niște falsuri grosolane. Sunt ascunse informații concrete, sunt schimbate date, citate sunt scoase din context și sucite astfel încât să-și schimbe sensul.” Tot despre naționaliști, spune că aceștia „nu numai că nu dezaprobă atrocități comise de ai lui, ci are și o capacitate remarcabilă de a nu auzi măcar de ele.” Într-adevăr, autorul are o integritate, o pasiune pentru adevăr și curajul de a-l spune, iar acest lucru se observă chiar și dacă răsfoiești câteva pagini. Cartea mi-a plăcut și este ușor de parcurs.